Anca Dumitrascu – Interviu

Interviu

Vietile prietenilor mei erau distruse incet si alcoolul si drogurile puneau stapanire pe vietile lor. M-am infiorat!

Imi placea foarte mult sa fiu centrul atentiei si ma foloseam de faptul ca stiam ca atrag baietii, deja aveam destul de multi curtezani si imi placea doar sa-i invart pe degete.

In discoteca vedeam consum de alcool, chiar consum de droguri si destrabalare. Traind viata aceasta de discoteca, de distractii si destrabalare simteam ca sunt pe marginea prapastiei.

Traiam o viata dubla pentru ca in acelasi timp mergeam si cu grupul de tineri de la biserica, dar in paralel, participam si la discoteca si la tot ce implica viata de noapte.

Vedeam cum vietile prietenilor mei erau distruse incet, incet si cum alcoolul si drogurile puneau stapanire peste vietile lor. Acest lucru m-a infiorat. si m-a facut sa-mi pun semne de intrebare, daca asa vreau sa arate viata mea.

Doamne, daca tu chiar existi, daca tu intr-adevar existi, te rog fa ca parintii mei sa nu divorteze.

Atunci cand ei erau pe punctul de a divorta eu ma gandeam ca este din vina mea.

Adoram sa cant. Prin muzica eu L-am cunoscut pe Dumnezeu.

Eram asa de dornica sa fiu prima in toate incat calcam peste oameni si nu-mi pasa de cei din jurul meu.

Cand ii spui cuiva “prostule” sau “nebunule” probabil ca si-ar dori mult mai mult sa-i dai o mie de palme decat sa-i spui aceste cuvinte.

Aceste intrebari au fost zguduitoare pentru mine.

Divinizam acea persoana care era prietenul meu.

In inima mea a fost o batalie extraordinara.

“ata fusese foarte violent. si inima mea era din nou sfasiata.

As vrea sa-i incurajez pe toti tinerii care cred ca sunt neimportanti sau ca nu au valoare.

Anca Dumitrascu este membra a trupei „Callatis Praise” din Mangalia. Momentul cand Anca si-a dat seama de puterea lui Dumnezeu a fost la varsta de 10 ani, atunci cand parintii ei erau in pragul divortului iar ea s-a rugat prima data ca divortul parintilor sa nu aiba loc.

Anca Dumitrascu:
– M-am nascut intr-o familie crestina, dar parintii mei erau crestini doar cu numele. Desi spun si se mandresc cu faptul ca sunt ortodocsi, tatal meu cel putin, n-a mers niciodata la biserica. Doar la Pasti si la Craciun isi aducea aminte de Dumnezeu sau cand era intr-o problema cerea ajutorul lui Dumnezeu.
Cand aveam 10 ani, parintii mei au fost la un pas de divort. Atunci m-am rugat pentru prima data si am spus: „Doamne, daca Tu chiar existi, daca Tu intr-adevar existi, te rog fa ca parintii mei sa nu divorteze.” si chiar in ultima zi, cand trebuia sa se pronunte divortul, tatal meu, care intentase procesul de divort, si-a retras cererea, iar pentru mine aceasta a insemnat raspuns la rugaciunile mele. Pentru mine a fost dovada ca Dumnezeu exista si ca ii pasa de mine.
Dupa ce parintii mei s-au impacat, mama L-a cunoscut pe Dumnezeu intr-un mod personal. Matusa mea, Luminita Ciuciumis, incepuse sa frecventeze Biserica Penticostala din Mangalia.
La un an dupa Luminita, mama mea s-a intors la Dumnezeu si eu am inceput sa merg impreuna cu ea la biserica. Cel mai mult imi placea muzica. Adoram sa cant. Prin muzica eu L-am cunoscut pe Dumnezeu. A fost lucrul cel mai minunat care m-a atras, mi-a placut cel mai mult ca pot sa-i cant lui Dumnezeu, pentru ca in biserica ortodoxa doar preotii cantau.
Dupa ce parintii mei s-au impacat, tata de multe ori repeta ca eu am fost motivul pentru care ei s-au impacat si probabil, in subconstient, acest lucru m-a facut sa-mi doresc sa nu-i dezamagesc. Pentru ca atunci cand ei erau pe punctul de a divorta eu ma gandeam ca este din vina mea.

Reporter:
– Din nefericire, majoritatea copiilor gandesc la fel.

Anca Dumitrascu:
– Tocmai pentru aceasta mi-am dat toata silinta sa nu-i dezamagesc.
Eram o persoana foarte ambitioasa. Mi-am dorit sa fiu prima la scoala si in tot ce faceam. Este un lucru bun pana la un punct. Doar ca eu eram asa de dornica sa fiu prima in toate incat calcam peste oameni si nu-mi pasa de cei din jurul meu.
Aveam un dar deosebit – sa vorbesc si sa folosesc cuvintele. stiam sa folosesc aceasta arma care sunt cuvintele. si nu o data am ranit oameni in mod intentionat prin cuvintele mele pentru ca stiam ca au putere mai mult decat o palma, mai mult decat un pumn, stiam ca pot rani prin cuvintele mele sau pot sa ridic o persoana, desi era ceva inconstient.

Reporter:
– Cred ca din acesta cauza Biblia vorbeste despre cei care spun „prostule” sau „nebunule” ca fiind ucigasi. Atunci cand ii spui cuiva “prostule” sau “nebunule” probabil ca si-ar dori mult mai mult sa-i dai o mie de palme decat sa-i spui aceste cuvinte.

Anca Dumitrascu:
– Dupa ce parintii mei s-au impacat, tatal meu se purta foarte urat cu mama si poate un alt motiv pentru care eu mi-am dorit sa nu-i dezamagesc a fost faptul ca incercam sa schimb situatia din familia mea si sa-l fac pe tatal meu sa se poarte altfel.
La scoala deja aparea un al doilea plan – eram adolescenta si colegii ma intrebau: “Nu mergi cu noi la discoteca? Cum se poate asa ceva?”. ?ncet, incet am inceput sa gust aceasta viata de discoteca, de distractie, mai ales ca tatal meu era destul de sever, iar la discoteca scapam de el. Discoteca era scaparea si relaxarea mea.

Reporter:
– N-ai avut cumva senzatia unei vieti duble?

Anca Dumitrascu:
– Ba da, chiar traiam o viata dubla pentru ca in acelasi timp mergeam si cu grupul de tineri de la biserica, dar in paralel, participam si la discoteca si la tot ce implica viata de noapte.

Reporter:
– De ce era o bucurie pentru tine sa fi la discoteca?

Anca Dumitrascu:
– In afara de faptul ca-mi doream sa fiu cea mai buna – tot timpul am luptat pentru aceasta si chiar am reusit, la scoala eram printre primii – imi placea foarte mult sa fiu centrul atentiei si ma foloseam de faptul ca stiam ca atrag baietii, deja aveam destul de multi curtezani si imi placea doar sa-i invart pe degete.
In discoteca vedeam consum de alcool, chiar consum de droguri si destrabalare. Eu nu m-am implicat nici in consum de droguri, nici in consum de alcool. Vedeam cum vietile prietenilor mei erau distruse incet, incet si cum alcoolul si drogurile puneau stapanire peste vietile lor.
Acest lucru m-a infiorat. si m-a facut sa-mi pun semne de intrebare, daca asa vreau sa arate si viata mea. ?n acelasi timp mergeam la biserica. ?mi placea la discoteca, imi placea sa dansez si-mi placea muzica. Chiar daca nu am talente extraordinare in domeniu, tot timpul am fost atrasa de acestea.

Reporter:
– De ce ai renuntat de bunavoie la viata aceasta cool?

Anca Dumitrascu:
– Traind viata aceasta de discoteca, de distractii si destrabalare, simteam ca sunt pe marginea prapastiei.
Matusa mea m-a intrebat intr-o zi ce vreau sa fac cu viata mea? Daca vreau ca viata mea sa continue asa. Mai ales ca eu eram familiarizata cu Dumnezeu, eu Il cunoscusem intr-o oarecare masura pe Dumnezeu. Ceva inlauntrul meu a tresarit si ea m-a intrebat atunci daca vreau sa traiesc o viata despartita de Dumnezeu, continuand in felul acesta sau vreau sa-L cunosc mai mult pe El. Care este alegerea mea?
Aceste intrebari au fost zguduitoare pentru mine. A fost o perioada foarte grea, pentru ca a trebuit sa iau cea mai importanta decizie din viata mea, mai ales ca atunci era o persoana in viata mea care luase locul lui Dumnezeu. Divinizam acea persoana care era prietenul meu. Imi doream din toata inima sa ma intorc la Dumnezeu si sa am o relatie stransa cu El, dar in acelasi timp o parte din mine striga nu. O parte da si o parte nu. In inima mea a fost o batalie extraordinara.
Viata mea era chiar pe marginea prapastiei. Eram de fapt cu un picior in prapastie. Totusi am luat decizia de a-L urma pe Dumnezeu. Mi-a fost foarte greu, dar nu regret nici o clipa ca am facut aceasta alegere. si incet, incet viata mea a inceput sa se schimbe, am inceput sa merg la biserica.
La Biserica am cunoscut un baiat pe nume Remus Dogaru. Am vazut atata bucurie in viata lui, incat m-am dus acasa, am plans si am zis: Ce are el si eu n-am? Vreau si eu sa am ce are el! si atunci am putut sa fac diferenta intre discoteca si destrabalare, care fusese viata mea dinainte si ceea ce era acolo.
La Biserica din Mangalia am vazut cum tinerii se pot distra si se pot simti bine si in acelasi timp sa respecte principiile lui Dumnezeu.
Imi amintesc ca i-am spus unchiului meu: „Gabi, aici m-am distrat mai bine decat la discoteca.” si nu bausem, nu dansasem provocator, cum dansam pana atunci, nu imi mai doream sa fiu centrul atentiei. Deja atentia mea era indreptata spre altceva, era indreptata spre Dumnezeu. Nu mai eram interesata ca eu sa fiu in centrul atentiei, deja ceva se schimbase.

Reporter:
– Diferenta este asa cum spune Ioan Botezatorul: “Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez.” Diferenta o face persoana care este pe primul loc in viata mea – cand eu sunt pe primul loc sau prietenul meu sau cand Cristos este pe primul loc in viata mea.

Anca Dumitrascu:
– Am inceput sa ma implic in grupul de tineri, dar spre uimirea mea, tatal meu s-a impotrivit extraordinar de mult. Cand eu am luat hotararea sa-mi dedic viata in totalitate lui Hristos, tatal meu mi-a spus ca nu mai sunt copilul lui, ca nu-i mai port numele si ca daca plec, daca ies pe usa, sa nu ma mai intorc acasa.
Am iesit pe usa si in drum spre biserica ma intrebam: „Doamne, o sa ma mai intorc acasa?” Tata fusese foarte violent. si inima mea era din nou sfasiata. Atunci, pentru prima data am spus: „Doamne, daca pentru Tine trebuie sa renunt la tata, o voi face.”
Dupa biserica m-am intors acasa, iar tatal meu era ca un mielusel. Daca dimineata racnise ca un leu, acum era ca un mielusel si din nou am vazut minunea lui Dumnezeu in viata mea.

Reporter:
– Ce s-a intamplat intre timp cu dumnealui?

Anca Dumitrascu:
– El de multe ori imi spunea ca mi-am distrus viata, c-am inchis toate usile. si prefera sa ma lase la discoteca. Imi interzicea sa citesc Biblia. Ma gonea: „Du-te la discoteca!”. Daca inainte imi spunea: „Ce tot atata discoteca?”, acum el ma trimitea la discoteca. Prefera sa merg la discoteca decat la Biserica.
Dar acum, Dumnezeu a facut o minune in familia mea. Acum el este interesat de ceea ce fac eu la biserica.

Reporter:
– Cum ti-ai putea caracteriza viata de acum?

Anca Dumitrascu:
– Desi sunt 4 ani de cand eu m-am intors la Dumnezeu si de cand eu am inceput sa am o relatie personala cu Isus, mult timp am trait in mediocritate. Am fost un soldat inactiv, nepregatit. Desi invatam unele lucruri despre razboi, desi stiam ca Dumnezeu a pus mult in mine, a investit mult in mine, foarte mult timp am trait sub acest potential.
Am inteles ca Dumnezeu vrea sa fiu un soldat activ, un luptator in armata Lui si am inteles ca El vrea sa foloseasca darurile mele pentru a schimba vietile oamenilor.
As vrea sa-i incurajez pe toti tinerii care cred ca sunt neimportanti sau ca nu au valoare. Toate astea sunt minciuni pe care Diavolul ni le baga in cap.
Va dau un sfat: ascultati mai mult de vocea lui Dumnezeu care va spune ca sunteti iubiti, ca sunteti de pret in ochii Lui, ca aveti valoare. El in fiecare din noi a investit asa de mult. Nu lasati sa se piarda ceea ce El a pus in fiecare din noi. Traiti la potentialul maxim. Dati totul pentru El!
In ultima perioada, prietenii mei dinainte ma opresc pe strada si-mi spun: „Anca, nu stiu ce se intampla cu tine, dar tu esti altfel. In ultimul timp, tu te-ai schimbat. Efectiv, nu mai esti tu. Fata ta radiaza. Ce se intampla cu tine? Vrem si noi ce ai tu. Care-i secretul tau?
I-am spus unei prietene: „Secretul meu este Dumnezeu si partasia, relatia personala pe care eu o am cu El.” Cred ca este cel mai important lucru, cel mai de pret lucru, sa ai o relatie personala cu El.
Abia acum simt ca traiesc cu adevarat. Acum imi vine sa ma sui pe acoperis si sa strig in gura mare ca Dumnezeu este viu si ca El ii iubeste pe oameni.

Reporter:
– Dragi cititori, daca vreti sa experimentati transformarea completa a vietii, daca vreti sa cunoasteti bucuria, fericirea, pacea si viata din belsug pe care o promite Domnul Isus Cristos, lasati-va modelati de Dumnezeu, incredintati-va viata in mana Lui si El va face lucruri mari, asa cum s-a intamplat si cu Anca Dumitrascu si cu vietile multor altor milioane de oameni.

Sursa: Ioan Ciobota