Isus a intrat in taxi

Isus in TAXI

Cativa soferi de taxi au ales o cale originala de a combate mitocania din trafic si din viata de zi cu zi
Nu injura, nu mai tin bata de baseball in portbagaj, creeaza in masini o „ambianta crestina” si deschid „discutii pe teme spirituale”. Acestia sunt cei 20 de autointitulati „taximetristi crestini”, care fac totul pentru a-si duce clientii nu doar la destinatie, ci si spre mantuire.
O foaie laminata de pe bordul masinii reflecta in geam cuvintele unui verset: „Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi, chemati-L, cata vreme este aproape”. Din boxe rasuna un psalm difuzat de postul de radio Vocea Evangheliei, iar buzunarele usilor taxiului sunt burdusite cu volume
religioase. „Am si torpedoul plin. Sunt carti doctrinare crestine”, imi explica soferul. „Le citesc in timp ce astept clientii.”

In lateral, pe bord, o carte de vizita: „Ion Apetrei, Grupul Taximetristilor Crestini (GTC). Oferim siguranta, profesionalism, incredere, ambianta crestina, discutii pe teme spirituale.”
Membru al GTC de mai bine de un an, taximetristul Apetrei este, intai, reticent cand ii cer sa-mi explice ce este atat de deosebit sa fii si „taximetrist crestin”. Dar tremurul vocii ii creste pe masura ce clientul ii pune intrebari. Ion Apetrei devine dornic sa impartaseasca momentul in care Domnul i-a schimbat viata. Si vrea sa fie cat mai convingator: „Trebuie sa le spunem oamenilor sa vada lumina. Credeti ca dumneavoastra veti primi mantuirea? Ganditi-va la asta!”.
Pe un afis aplicat pe luneta masinii sta desenata forma unui peste, pe care scrie, cu litere negre, JESUS. „Vine de la pilda cu pestele si cu Iisus”, ma lamureste barbatul de 56 de ani.
In fiecare sambata, crestin-ortodoxul Ion Apetrei se intalneste, intr-o camera a unei biserici evanghelice din cartierul Berceni, cu ceilalti taximetristi intitulati crestini, din Bucuresti. Grupul, infiintat acum un an si jumatate, numara in jur de 20 de membri. Cifra nu este exacta, pentru ca „unii mai vin, altii mai pleaca”. Sunt angajati la diferite companii de taximetrie, precum Taxi Club, Taxi Speed 2000, Taxi Meridian sau Apolodor. Membrii GTC au apartenente religioase variate – crestini ortodocsi, crestini dupa Evanghelie, penticostali, baptisti, adventisti, „liber-cugetatori”. Spun insa ca ii aduce laolalta „dragostea pentru Domnul, care este unul singur”.

„Ce frumos si ce placut e sa fii crestin!”
Liderul lor este, bineinteles, tot un taximetrist – penticostalul Remus Munteanu, iar intalnirile saptamanale pe care le pastoreste n-au nicidecum aerul unor reuniuni profesionale. „In prima parte vom aduce laude Domnului, apoi ne vom imbarbata prin povestirea expe¬rientelor cu Dumnezeu pe care le-am avut in ultima saptamana, adica manifestari supranaturale, interventia lui Dumnezeu in viata noastra, vise. Apoi vom vorbi despre activitatea noastra de taxi”, puncteaza liderul GTC cele trei etape ale intalnirii. Acestea echivaleaza cu scopurile gruparii GTC, asa cum sunt ele trecute in statutul grupului: 1. Vestirea Evangheliei pentru salvarea oamenilor 2. Partasia 3. Imbunatatirea activitatii de taxi.
Intalnirea incepe apoi crestineste: cei zece participanti, adunati in jurul unei mese cu fursecuri si sticle de suc, se ridica in picioare si spun „Tatal nostru”. In acelasi ton, citesc psalmi si recita cantari cu titluri precum „Eram jos in pacat, dar Iisus m-a salvat”, „Ce frumos si ce placut e sa fii crestin” sau „Suntem o familie unita, suntem o familie reala”. Din capul mesei, liderul grupului, care are si pregatire teologica, acompaniaza grupul la chitara. Urmeaza alte rugaciuni si psalmi, pe care taximetristii le recita pios, cu ochii inchisi si mainile impreunate la piept.

„Daca cineva ma irita, ii rupeam oglinda cu bata”
„Membrii nostri sunt oameni care nu fumeaza, nu injura, nu fura, nu mint, nu pun manele”, explica Remus Munteanu de ce crede el ca ar putea opta clientii pentru un taximetrist crestin. Spusele sale sunt aprobate, in cor, de ceilalti. De exemplu, de mai bine de un an, taximetristul Cristian Ionita s-a lasat de fumat si si-a redus considerabil debitul de injuraturi la volan. Daca pana acum injura de 17-18 ori pe ora, acum a ajuns la „maximum o injuratura pe luna”. „Problema mare nu era injuratura, ci focul, ura pe care o simteam din cauza unor prostii din trafic: ca mi-a luat ala fata, ca unu’ iesea din parcare si vroia sa-l las. Puneam problema ego-ului inainte, pana sa-l gasesc pe Dumnezeu”, se destainuie taximetristul.
Colegul sau, Nelu Moise, a facut progrese si mai mari. A renuntat la bata de baseball din portbagaj si s-a lepadat de nervii si de tremurul genunchilor care-l apucau cand se ivea vreun blocaj in trafic. „Daca cineva ma irita, ii rupeam oglinda cu bata. Acum, chiar daca turbez de furie, de-mi iese sange pe nas si flacari pe urechi, ma controlez”, spune tanarul. Nici sotia sa, Elena Moise, tot taximetrista, nu-i mai „spurca” pe ceilalti participanti la trafic si nu le mai pune frane in fata celor care ii taie calea.

Dumnezeu si rolul Lui in taximetrie
Soferii de taxi cu Evanghelia pe buze tin sa spuna ca nu se considera mai buni decat „ceilalti „. Nu de putine ori se intreaba insa daca Domnul nu le da, uneori, sarcini cu mult mai importante decat cele banale ale vietii de taximetrist. Asa s-a intrebat si crestinul dupa Evanghelie Mihai Negrea, cand pe bancheta din spate a taxiului sau a urcat o femeie cu o indeletnicire total necrestineasca: pornografia. „Din discutia pe care o avea la telefon – bineinteles ca scopul meu este sa imi vad de treaba, nu sa ascult ce vorbesc clientii la mobil – dar, dintr-odata, mi-am dat seama ca Dumnezeu mi-a dat-o mie in maini, cum s-ar spune.” Pasiunea din vocea taximetristului-salvator e intrerupta doar de rasetele starnite de o remarca a liderului de grup: „In sensul bun, vrei sa spui”. Mihai Negrea trece repede peste acest moment mai lumesc al colegilor sai si le impartaseste gandurile care-l macinau in timp ce o privea in oglinda retrovizoare pe faptura care se apropia, periculos, de pierzanie: „Doamne, chiar nu ma poti folosi in nici un fel? Daca ai avut mila de noi, pe care ne-ai scos din mocirla, n-ai mila si de ea?!”. Isi raspunde singur la intrebare si intra in vorba cu „domnisoara din mediul viciat”: „Zic: «Credeti ca lui Dumnezeu ii place ce faceti? Va simtiti fericita si implinita?»” La ambele intrebari, clienta ii raspunde „nu”.

Mantuirea divei
Taximetristul scoate atunci o biblie nou-nouta din torpedo si i-o ofera, sfatuind-o sa caute mantuirea. „Daca m-as fi dus la studioul unde lucra fata, in primul rand mi-as fi pierdut reputatia. In al doilea rand, ma alegeam cu o bataie buna si cu amenda de la politie penru prozelitism. Dar Dumnezeu isi alege caile lui”, spune taximetristul. Si una dintre ele, crede barbatul, a fost taxiul sau. Ceilalti il aproba, admirativ: „La noi in masina, oamenii au ocazia sa auda cuvantul lui Dumnezeu „, spune un coleg. „Noi ii chemam pe oameni la o relatie personala cu Iisus Hristos”, spune liderul grupului. Nici singura femeie din grup, Elena Moise, nu a fost ocolita de interventia Domnului, in saptamana ce a trecut. Femeia a gasit un telefon mobil pe bancheta taxiului ei. „Nu stiu cat costa., 15, 10 milioane, nu stiu. L-am gasit seara, cand am ajuns acasa. Am sunat si am dat de proprietar. I-am oferit si o Biblie si un DVD cu cantece religioase”, spune femeia, cu mandrie. Intamplarea smulge din nou interjectii de uimire din partea „fratilor” din grup. „A fost mana Domnului ca persoana sa-si uite telefonul tocmai in masina ta!” Un altul scoate telefonul mobil si citeste un mesaj biblic primit de la un coleg: „Cine este credincios in cele mai mici lucruri, este credincios si in cele mari. Noi vom fi chemati pentru adevaratele bogatii si nu putem fi chemati acolo pana nu suntem credinciosi in aceste lucruri marunte: un telefon, un portofel…”.

Ruga pentru cutia de viteze
Liderul GTC, Remus Munteanu, e convins ca Dumnezeu i-a transmis si lui un mesaj, zilele trecute, intr-o intamplare ai carei protagonisti au fost el, o batrana si o batista. In timp ce era oprit la Gara de Nord si o batrana i-a cerut o batista. Nu avea, dar s-a hotarat sa faca o binefacere si a plecat in cautarea uneia. S-a intristat insa cand vanzatoarea de la un magazin i-a spus ca nu are decat modele barbatesti. „Ii dau batranei batista si-i spun ca-mi pare
rau ca nu e de femeie”, povesteste el. Mare i-a fost insa bucuria la auzul raspunsului femeii: „Pai bine ai facut, maica, d-asta mare imi trebe'”. Fata fratelui Remus se lumineaza cand afirma, cu tarie, ca „asa a vrut Dumnezeu, sa nu aiba la magazin decat batiste barbatesti, asa cum dorea femeia, care a facut un nod cu batista cea mare, a legat doua sacose si le-a aruncat in spinare”. Nimeni nu mai are vreo in¬ter¬ventie divina de impartasit, asa ca fratii taximetristi mai recita o serie de cantari si de psalmi. Ceva din sfintenia si piosenia care domina discutia dispare doar cand vine vorba despre imaginea negativa pe care o au taximetristii, in general: agresivitatea la volan, incalcarea regulilor de circulatie, scandaluri in trafic in care s-au chemat unii pe alti prin statie. Soferii crestini se dezic de colegii de breasla cu astfel de manifestari si dau vina pe firmele
care nu fac o selectie mai riguroasa. Atrag insa atentia asupra stresului meseriei si admit ca mai incalca, din cand in cand, regulile de circulatie. „La limita bunului simt”, insa: „Cine spune ca nu incalca regulile, minte. Dar e vorba de bun simt! Adica te bagi, depasesti coloana, dar la refugiu de tramvai te bagi la loc”, explica taximetristul Viorel Orlandea. Ultimul moment al intalnirii este dedicat „cauzelor speciale”, cand cei prezenti spun rugaciuni pentru diferite probleme
. Mai mari sau mai mici. Cauzele de azi sunt variate: colegul Marian, care de trei ore asteapta, fara succes, comenzi pe Stefan cel Mare, un alt frate cu probleme de familie, cei care propovaduiesc cuvintele Domnului in penitenciare, dar si cutia de viteze a masinii fratelui Marian, care trebuie reparata.

Comanda, cu 30 de minute in avans
Taximetristii crestini nu au inca o companie
de taxi, dar si-ar dori sa infiinteze una. Deocamdata sunt prea putini pentru a onora multe comenzi. Cei care vor sa adere la grup trebuie sa respecte doua conditii, stipulate si in conventia infiintarii GTC: sa aiba caracter crestin si sa desfasoare legal activitatea de taxi.

Clienti le sunt cei care au mers cu taxiurile crestine, au primit carti de vizita si apoi i-au contactat pe soferi. Comanda, la numerele de pe cartea de vizita, se face cu un avans de cel putin 30 de minute, din cauza numarului restrans de taximetristi crestini. Daca nu stiu indicativele masinilor crestine, clientii nu ii pot gasi la companiile
de taxi la care lucreaza. O cerere de genul „as vrea sa-mi trimiteti o masina cu un taximetrist crestin” se loveste, la cele mai multe dispecerate, de refuz sau uimire. „Ce? Taximetristi crestini. Faceti glume cu mine? Nu stiu despre ce vorbiti”, raspunde un dispecer de la Taxi Club. Supervizorul Vasilescu, de la Taxi 2000, e si mai transant: „Convingerile politice si religioase se manifesta in afara activitatii profesionale. Eu nu stiu sa avem asa ceva la noi la companie. Sigur masinile noastre nu sunt inscriptionate cu nimic religios. Noi nu suntem partinitori”.

Sursa: