Crezul lui Iosif Ton – Martin Luther (1483-1546) (3)

Iosif Ton

Martin Luther (1483-1546) – Serie de articole despre crezul lui Iosif Ton

Martin Luther era un calugar augustinian care se lupta cu indarjire impotriva pacatului din sine. El se spovedea zilnic si isi aplica cu strictete pedepsele (la catolici ”penitentele”, la ortodocsi ”canoanele”) pe care i le dadea duhovnicul lui. Universitatea catolica din Wittemberg i-a cerut lui Luther sa predea un curs despre epistola catre Romani. Studiind capitolul trei din Romani, Luther a inteles ca Dumnezeu L-a incarcat pe Fiul Sau cu toate pacatele noastre si L-a pedepsit pe El pentru toate. Luther si-a pus imediat intrebarea: ”De ce sa ma mai pedepsesc si eu pentru pacatele mele, cand Isus Cristos a fost pedepsit pentru ele?”

Asa s-a trezit Luther sa vada ca invatatura Bisericii catolice ca omul trebuie sa faca penitente pentru pacate este gresita. Cu gandirea lui de jurist (incepuse sa studieze dreptul, cand a intrat in manastire), el a ajuns sa formuleze invataturi noi, prin care a facut Reforma crestinismului. Iata care sunt acestea:

1.      Dumnezeu a facut un transfer: a luat pacatele noastre si le-a pus pe Fiul Sau.

2.      Dumnezeu ne cere sa credem in moartea Fiului Sau in locul nostru.

3.      Cand noi credem vestea aceasta buna, Dumnezeu ne transfera noua dreptatea Fiului Sau.

4.      Prin acest dublu transfer, noi ”suntem socotiti drepti”, sau suntem ”indreptatiti”. Aceasta se numeste ”indreptatirea prin credinta.”

5.      Actul de indreptatire se numeste si ”mantuirea prin credinta.” Subliniem ca pentru Luther mantuirea este numai un act juridic: noi suntem declarati drepti, nu suntem si facuti drepti. Adica, noi ramanem pacatosi dar, prin repetate acte de credinta, suntem in continuare ”indreptatiti”.

Actul prin care Dumnezeu ne-a procurat mantuirea este un act al harului, inteles ca un dar nemeritat al lui Dumnezeu. Luther a citat din Efeseni 2:8 ca mantuirea este ”prin har, prin credinta”. Dar el a adaugat un cuvant in plus, cuvantul ”numai” care da acestei doctrine un inteles total diferit de ceea ce scrie Pavel: ”numai prin har, numai prin credinta”, formula ce intentiona sa spuna ca faptele noastre bune nu pot fi incluse in procesul mantuirii.

Marea descoperire a lui Martin Luther – pentru care il cinstim ca mare reformator – este conceptul indreptatirii prin credinta. Acest concept este baza reformei si este acceptat ca baza a doctrinei mantuirii de catre aproape toate credintele protestante evanghelice. Spun aproape, deoarece sunt si exceptii. Nu este criticata indreptatirea prin credinta in sine. Adica, nu este criticat ce spune ea, ci ceea ce nu spune. Multi teologi de astazi se plang de faptul ca in doctrina lui Luther despre indreptatire nu se poate integra organic doctrina despre sfintirea vietii.

Dupa doctrina luterana a indreptatirii prin credinta este posibil ca omul sa fie mantuit fara sa se intample in el nici un fel de transformare. De fapt, Luther a tinut sa precizeze ca omul ramane intotdeauna pacatos, dar este mereu indreptatit (formula lui in limba latina era: semper pecatorum est justus, adica ”pentru totdeauna pacatos, dar indreptatit”).

De aici, in epoca moderna s-a dezvoltat teoria ca poti sa-L primesti pe Isus ca Mantuitor fara sa-L faci si Domn, adica fara sa devii ucenicul Lui si sa traiesti dupa invatatura Lui.

Aceasta teorie ia multe forme si i se dau multe explicatii sau justificari. In practica, totul devine clar cand te uiti la modul in care se face evanghelizare: Este prezentata moartea Domnului Isus incarcat cu pacatele noastre si apoi omul este invitat sa creada aceasta ”veste buna” si i se promite ca daca o crede este mantuit, adica pacatele ii sunt iertate si va merge in cer cand va muri. Unii adauga ca pentru a fi mantuit trebuie sa fii si botezat.

La acestea, in special in America, cei mai multi evanghelisti adauga clar ca ”odata mantuit pentru totdeauna mantuit,” sau, cu alte cuvinte, ”mantuirea nu se mai poate pierde.” Baptistii romani nu spun lucrul acesta in cuvinte, dar atunci cand predicatorul te asigura ca daca ai crezut si te-ai botezat poti fi sigur ca esti mantuit (ai ”siguranta mantuirii”), adica mergi in cer cand mori, iti spune de fapt ca indiferent ce faci de atunci inainte tu esti mantuit, adica mergi in cer cand mori.

Desigur, toti pastorii si predicatorii se grabesc sa adauge ca Dumnezeu asteapta sa ai o viata schimbata, sa nu mai traiesti ”ca lumea”, dar lucrul acesta nu este legat de mantuire! Ti se spune ca trebuie sa traiesti dupa voia lui Dumnezeu din dragoste, sau din recunostinta pentru ce a facut El pentru tine, dar lucrul acesta, chiar daca este foarte de dorit, totusi el nu este necesar pentru mantuire, deoarece mantuirea ti-a fost garantata de faptul ca ai crezut in jertfa lui Isus.

Teza pe care o formuleaza astazi multi teologi si la care subscriu si eu, este ca acest fel de a predica ”evanghelia” este motivul pentru care bisericile sunt pline de oameni cu vietile neschimbate. Acest fel de mesaj nu produce oameni de caracter! Martin Luther a numit teologia pe care a obtinut-o el din  epistola catre Romani este ”teologia crucii”, iar Melanchthon, care era ajutorul principal al lui Luther, a spus ca ”a-L cunoaste pe Cristos inseamna sa stii sa beneficiezi de moartea Lui.”

Chiar si la noi, un teolog baptist a scris recent ca singurul lucru pentru care a venit Cristos a fost ca sa moara pentru pacatele noastre ca sa ne duca in cer. Cu alte cuvinte, singura lui functie a fost aceea de Mantuitor si nimic altceva!

Precizam ca Ioan Calvin (1509-1564) a acceptat in mod fundamental doctrina indreptatirii prin credinta, dar el a subliniat mult mai puternic idea ca omul nu este liber sa aleaga (si Luther a facut lucrul acesta) si ca  oamenii sunt predestinati de Dumnezeu fie pentru mantuire fie pentru pedeapsa vesnica. Desigur, daca esti ales de Dumnezeu pentru mantuire, aceasta nu se mai poate pierde si deci usa este larg deschisa pentru a crede ca poti fi mantuit fara ca prin aceasta sa ai viata schimbata.

Pe tot parcursul carierei mele de predicator mi-am pus intrebarea aceasta: De ce mesajul pe care il predicam noi nu schimba vietile oamenilor? De ce in cultul nostru nu apar mari caractere, oameni pasionati pentru integritate, pentru corectitudine, pentru cinste, pentru adevar?

Am ajuns in cele din urma sa vad ca toate acestea se intampla fiindca punctul nostru de plecare pentru construirea unei credinte crestine nu este invatatura Domnului Isus.

Cand spun aceasta, nu vreau sa spun ca apostolul Pavel a fost gresit in ce a scris in epistola catre Romani. Nu ceea ce a scris ele este gresit, ci gresit este sistemul teologic construit de oameni pe ceea ce a scris el. Va trebui deci sa incepem cu invatatura Domnului Isus si sa vedem cum a predicat El Evanghelia si apoi vom reveni la apostolul Pavel si vom vedea ca el n-a predicat o alta Evanghelie. Apostolul Pavel a fost pasionat pentru Evanghelia pe care i-a dat-o Domnul Isus Insusi prin revelatie (Galateni 1:11-12). Vom fi surprinsi sa vedem cat de bine si de exact a captat el invataturile Domnului Isus si cat de fidel le-a expus el in epistolele sale. Lucrul acesta va intari credinta noastra in unitatea revelatiei, in unitatea invataturii din Sfanta Scriptura.

(Nota de subsol: Aceasta expunere este extrem de condensata, fiindca este o incercare de a cuprinde ceea ce s-a intamplat prin Martin Luther si ce continua sa se intample de atunci pana astazi intr-un segment majoritar al crestinismului protestant. Datorita acestei condensari, unii ma vor critica spunand ca sunt nedrept cu Luther sau ca nu prezint corect situatia de astazi din acest segment majoritar. Stiu! Dar acesta este riscul pe care mi-l asum. Tot ce scriu poate fi criticat si de la stanga si de la dreapta. Repet: imi asum riscul de a fi ”dovedit” ca sunt gresit, de a fi rastalmacit, ridiculizat, etc. Aceasta inseamna ca ating un nerv care doare! Toti cei pe care ii doare ce scriu eu vor cauta sa ma sfasie. Si cu cat ii doare mai tare, cu atat vor tipa mai tare. Dar, vreau sa le spun cu dragoste ca daca vor citi cu atentie invatatura Domnului Isus, pe care o voi expune in continuare, si o vor primi pentru ei insisi, vor fi vindecati. Pe toti fratii mei care ma critica cu atata inversunare, deoarece sunt convinsi ca le stric credinta, vreau sa-i asigur ca nu vreau sa stric, ci sa vindec si sa construiesc. De aceea va rog sa cititi in continuare.)

Articol realizat de Iosif Ton, Sursa: Mesaje Iosif Ton