Moise a scris cartea Geneza candva in cursul calatoriilor de 38 de ani prin pustie. A scris-o cu siguranta dupa revelatia lui Dumnezeu de la Sinai si cand gandirea lui Moise era formata si modelata de bunatatea generoasa si de credinciosia lui Dumnezeu.
Tema principala a cartii Geneza este enuntata in capitolul intai, ca punct culminant al creatiei si ca scop al creatiei:
”Apoi Dumnezeu a zis: ”Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant.” Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau. I-a facut dupa chipul Sau: parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut. Dumnezeu i-a binecuvantat si le-a zis: ”Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l; si stapaniti…” (1: 26-28).
La aceasta incoronare a creatiei, Dumnezeu priveste tot ce a creat, si mai ales pe prima pereche de oameni si constata: ”Iata ca toate erau foarte bune”! (1:31).
Sa ne fixam in gand conceptul de bunatate originara: la inceput, omul a fost o fiinta foarte buna!
Moise trece de aici direct la tragedia intamplata in Eden: omul nu L-a ascultat pe Dumnezeu si Dumnezeu S-a separat de om si l-a alungat din prezenta Sa. Consecinta imediata a fost o teribila decadere morala a omului, care s-a manifestat mai intai prin uciderea de catre Cain a fratelui sau Abel pentru o vina imaginara. Coruptia aceasta se adanceste si se generalizeaza. Iata cum o descrie Moise:
”Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau” (6:5).
Dar, au fost si exceptii. A fost mai intai un om pe nume Enoh, care ”a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani”, adica a pastrat comunicarea cu Dumnezeu si a trait dupa voia lui Dumnezeu, atat de complet incat Dumnezeu l-a luat la Sine fara sa-l treaca prin moarte: ”Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu” (Geneza 5:22-24). A mai fost un om, pe nume Noe,care ”era un om drept si fara pata intre cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu” (Geneza 6:9). Cu toate aceste fericite exceptii, rautatea generalizata a omenirii L-a determinat pe Dumnezeu sa distruga acea omenire prin potop.
Dupa potop situatia nu se schimba. La turnul Babel, Dumnezeu incurca limbile oamenilor, creeaza prin aceasta mii de grupuri etnice si le raspandeste pe toata fata pamantului.
La acest punct, dupa cel putin doua mii de ani de istorie, concentrata in doar 11 capitole, cititorii cartii Geneza se pot opri din lectura si sa-si puna cateva intrebari dureroase: Ce face oare Dumnezeu cu omenirea? A reusit oare sarpele sa strice iremediabil pe om? Ce se intampla cu planul lui Dumnezeu de a-Si face oameni dupa chipul Sau? A devenit acest plan irealizabil? A renuntat Dumnezeu la acest plan?
La inceputul capitolului 12 apare o raza de speranta. Dumnezeu isi alege un om pe nume Avraam si-i spune: ”toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine” (Geneza 12:3). Acestui om Dumnezeu ii da o porunca extraordinara: ”Umbla inaintea Mea si fii desavarsit” (Geneza 17:1, traducere dupa original). Si Dumnezeu ne spune despre omul acesta:
”Caci Eu il cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el ca sa tina Calea Domnului, facand ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa implineasca fata de Avraam ce i-a fagaduit” (Geneza 18:19).
Fiul lui Avraam, Isaac, a fost un om cu totul unic si special. Cand Dumnezeu i-a facut lui Avraam cererea zguduitoare sa-l aduca pe Isaac jertfa pe muntele Moria, Isaac era deja un om matur, atat de puternic incat a putut sa duca pana pe munte sarcina grea de lemne necesare sa arda o jertfa. Toti cercetatorii biblici spun ca Isaac, intelegand ca el este jertfa, s-a asezat de buna voie pe lemnele de pe altar si s-a lasat legat de tatal sau. Avraam a dat in ziua aceea cel mai mare examen al vietii sale: A aratat pana unde merge ascultarea lui de Dumnezeu. Dar si Isaac a dat examenul suprem al vietii sale: A aratat ca este gata sa fie jertfa adusa lui Dumnezeu de tatal sau, si in felul acesta a devenit un simbol al Fiului lui Dumnezeu care a acceptat, la porunca Tatalui Sau, sa fie pus pe cruce si sa fie adus jertfa, desi avea putere sa nu se lase rastignit!
In a treia generatie a patriarhilor, Iacov incepe cu o actiune tulburatoare: il inseala pe tatal sau, ii fura fratelui sau dreptul de intai nascut, si parintii lui ii cer sa fuga din tara de frica razbunarii lui Esau. Iacov traieste multi ani in Mesopotamia, unde duce o viata grea, dar binecuvantata de Dumnezeu. La inceputul calatoriei lui spre Mesopotamia, Iacov s-a rugat lui Dumnezeu sa-l ajute si I-a promis lui Dumnezeu ca, daca il va ocroti, va face din Iehova Dumnezeul sau (Geneza 28:20-21). Dupa multi ani in strainatate, Iacov se intoarce in Canaan cu o familie mare si incarcat de multe bogatii. El Ii spune lui Dumnezeu ”Eu sunt prea mic pentru toata bogatia de bunatate generoasa si pentru toata credinciosia pe care ai aratat-o fata de robul Tau” (32:10. In mod ciudat, Cornilescu traduce aici pe hesed prin ”indurari”. Am redat textul dupa original). Sa observam si sa retinem ca Iacov recunoaste trasaturile fundamentale ale lui Dumnezeu: bunatatea generoasa si credinciosia.
Ajunsi la acest punct, trebuie sa ne uitam la economia cartii Geneza. Moise aloca 11 capitole pentru o istorie de peste doua mii de ani. Apoi dedica 26 capitole istoriei celor trei patriarhi: Avraam, Isaac si Iacov. Dar, atentie! El acorda 13 capitole unuia dintre copiii lui Iacov, lui Iosif. Faptul acesta in sine trebuie sa ne spuna ca aici se ascunde ceva. Poate ca aici descoperim mesajul principal al intregii carti. Sa incercam sa-l descifram.
Zece frati mai mari ai lui Iosif il vand pe acesta unor negustori care il duc si il vand sclav in Egipt. Fapta este de o rautate inimaginabila, chiar si pentru societatea plina de rautate si de cruzime a acelei vremi. Iosif isi pastreaza si in Egipt puritatea, increderea nezguduita in Dumnezeu si credinciosia fata de Dumnezeu.
Cand, dupa 13 ani de sclavie si de puscarie, Iosif este facut prim ministru al Egiptului si administrator al belsugului de grau din cei sapte ani de recolte exceptionale, el stie ca dupa acesti ani de belsug vor veni si fratii lui sa cumpere grau de la el si astfel vor intra pe mana lui. Atunci va fi ocazia sa le plateasca pentru tot raul pe care i l-au facut. Oricine, dar absolut oricine din vremea aceea s-ar fi gandit in felul acesta. Avem chiar indicatia ca si lui Iosif i-a trecut prin cap gandul acesta, numai ca el a luat masuri speciale sa se curete de dorinta de razbunare. Cand i s-a nascut primul copil, i-a pus numele ciudat ”Uitare”, caci si-a zis ca trebuie sa uite tot trecutul si sa uite raul care i s-a facut si suferintele prin care a trecut datorita raului pe care i l-au facut fratii lui. Ani de zile l-a luat in brate pe Uitare, l-a sarutat pe Uitare, l-a iubit pe Uitare, pana cand a simtit ca uitarea i-a spalat orice dorinta de a raspunde cu rautate la rautate. Atunci i-a pus celui de al doilea copil numele de ”Rodire”, deoarece acum era gata sa faca ceva special pentru Dumnezeu, care l-a trimis in Egipt: Sa le dea fratilor lui rai, care l-au trimis in Egipt, dar unde a ajuns intr-o pozitie asa de inalta, toata dragostea si toata grija lui speciala.
Fratilor lui nu le-a venit sa creada ca este real, ca Iosif se poarta in felul acesta cu ei. Nu era ”normal” asa ceva. Era ceva impotriva tuturor obiceiurilor, ceva dincolo de orice comportament omenesc!
Dupa ce Iacov si toate familiile copiilor lui s-au asezat in Egipt, Iacov nu se mai satura sa observe modul acestui fiu al sau de a-si trata fratii cu atata bunatate, cand ei meritau numai pedeapsa cu tortura si cu moartea. Cand era pe patul de moarte, Iacov l-a rugat pe Iosif sa nu-l ingroape in Egipt, ci sa-i duca trupul in Canaan si sa-l inmormanteze unde erau inmormantati parintii lui. Iacov isi insoteste aceasta rugaminte cu cuvintele: ”poarta-te fata de mine cu bunatate generoasa si cu credinciosie” (Geneza 47:29).
Iacov i-a spus candva lui Dumnezeu ca este ”bogat in bunatate generoasa si credinciosie” (32:10). Acum el recunoaste ca Iosif este ca Dumnezeu: are aceeasi bunatate generoasa si aceeasi credinciosie!
Sa descifram acum mesajul cartii Geneza. Dumnezeu vrea sa-Si faca oameni dupa chipul si asemanarea Sa, asemanare care consta inainte de toate din bunatate generoasa si din credinciosie. Si iata ca, in contextul celei mai inspaimantatoare rautati, Dumnezeu Si-a format un om dupa chipul si asemanarea Lui! Sa nu ne impiedicam de faptul ca este unul singur. Sa remarcam faptul ca este posibil! Ca Dumnezeu nu Si-a abandonat planul si ca realizarea planului este posibila. Acesta este mesajul cartii.
Cum putem explica reusita lui Dumnezeu in persoana lui Iosif? Daca suntem interesati, sa vrem sa fim si noi o exceptie ca Iosif, o reusita a lui Dumnezeu, sa studiem cu atentie toate detaliile din experienta personala a lui Moise – un alt succes al lui Dumnezeu – si din istoria vietii lui Iosif, asa cum ne-o relateaza Moise.
”Cine cauta, gaseste. Cine cere, primeste. Celui ce bate, i se va deschide”. Cine l-a facut pe Iosif te poate face si pe tine.
Articol realizat de Iosif Ton, Sursa: Mesaje Iosif Ton