Crestinii adevarati sunt „tot aia”, peste tot la fel

Crestinii adevarati sunt "tot aia", peste tot la fel

„Mintile mari discuta idei. Mintile obisnuite, evenimente, iar cele inguste discuta persoane“.

In iuresul evenimentelor legate de evolutia unui baptist care si-a exprimat simpatia pentru o miscare charismatica, va propun sa ramanem in dialog la nivelul inalt al respectului reciproc si al impartasirii ideilor.

1. Miscarea „Reformei“ a produs o efervescenta a trezirilor religioase. Oamenii au redescoperit textul Bibliei, l-au citit pentru prima oara in limbile lor native si constiinta lor a stat singura in fata manifestarilor care au caracterizat crestinii din biserica primara. Aceasta realitate continua si azi. Fiecare om matur trebuie sa-si hotarasca singur soarta si … crezul. Pentru ca unii dintre cei care s-au separat de Bisericile istorice oficiale au imbratisat cu entuziasm practica botezului validat doar la maturitate, in semn de batjocora, multimile care au ramas credincioase „traditiilor“ catolice si ortodocse i-au poreclit generic «botezati» (baptisti) sau «rebotezati» (anabaptisti), macar ca intre diferitele grupari existau atunci si exista si acum diferente considerabile. Intr-un sens foarte larg deci, toate confesiunile care isi insusesc astazi practica botezului persoanelor adulte pot fi numite in continuare «baptiste» . Exista deci «baptisti» crestini dupa evanghelie, «baptisti» pentecostali, «baptisti» menoniti, «baptisti» adventisti, etc.

2. In traiectoriile lor din ultimele secole, acesti «neoprotestanti» (distincti de «protestantii» incipienti din bisericile Lutherane, etc.) s-au caracterizat prin cateva lucruri fundamentale comune (separarea Bisericii de Stat, responsabilitatea spirituala a individului, libertatea de constiinta, un crez elaborat pe principiul «Sola Scriptura», etc.

3. Asta nu inseamna in nici un caz ca diferitele grupari «neoprotestante», adunate in vremuri si locuri diferite in jurul unor personalitati puternice cu o mare patrundere a Scripturii, au avut crezuri identice sau uniforme. Nu! Parerile au fost in multe privinte diferite,ducand la alte fragmentari, iar aceasta realitate continua si astazi. Iesiti de sub tutela ierarhiilor eclesiastice catolice sau ortodoxe, gruparile neoprotestante  au evoluat independent si specific, «faramitand» trupul Bisericii institutionalizate. (Aceasta este de fapt si invinuirea care li se aduce si acesta este «haosul» care-i face pe unii sa traiasca cu nostalgia apartenentei la o biserica istorica. De aici si mult discutatele «intoarceri» la catolicism sau ortodoxie a unora care au petrecut un timp in sanul gruparilor neoprotestante.)

4. Exista astazi nu mai putin de cateva sute (unii zic mii) de variante ale «neoprotestantilor». Diferentele dintre ei sunt in general mici, dar, pe alocuri, suficient de mari ca sa-i invrajbeasca unii impotriva altora. Va imaginati cu cata ironie si satisfactie privesc bisericile istorice (catolica si ortodoxa) la graba cu care se invrajbesc si se anatemizeaza reciproc gruparile din marea familie a «neoprotestantilor» …

Asta seamana foarte mult cu satisfactia celor care stau linistiti impreuna in perimetrul delimitat de gardul cimitirului si-i critica pe cei ce umbla «brambura» pe toate cele cinci continente.

5. Din cauza unei tendinte de a se indeparta de principiul «Sola Scriptura», in favoarea unor traditii specifice nou formate, unii «neoprotestanti» au ales sa se autodefineasca cu un termen care-i separa de aceasta«alunecare». Ei s-au autoproclamat «evanghelici», condamnandu-i implicit pe ceilalti.

6. Din infruntarea aceasta s-au nascut si alti termeni, dintre care cei mai folositi sunt «fundamentalisti» si «liberali in teologie».  Infruntarea publica dintre acestia a tinut capul de afis in multe discutii de pe blogurile crestine romanesti din ultima vreme.

7. Ne-am trezit astazi, unii prin alegere proprie, altii prin faptul ca ne-am nascut in anumite familii, impartiti in grupari «neoprotestante» care au garduri intre ele, desi au mai multe lucruri in comun decat cele care le sunt deosebite. «Trecerea de la un cult la celalalt» (foarte impropriu numita astfel, atata vreme cat toti avem cultul Sfintei Treimi si un nucleu de credinte fundamentale comune) este privita in general ca o «tradare» sau o «ratacire».

Ajunsi in acest punct, as vrea sa va spun parerea mea despre asemanarile si deosebirile dintre «baptistii-pentecostali» si «baptisti-baptisti», dar, ca numerolog crestin, ma opresc la cifra sapte si voi continua intr-o alta septata, dintr-un post viitor.

Articol realizat de Daniel Branzei. Sursa barzilaiendan.wordpress.com